Ceaiuri

 Arnică gel; 2 plante sunătoare şi arnică, echimoze, vânătăi, contuzii, oboseală musculară.

  Ananas; sucul conţine o enzimă, numită bromelaină, cu proprietăţi antiinflamatorii. Se pune suc pe locul unde s-a făcut o extracţie dentară, pentru a evita umflarea sau se bea suc pentru a calma durerea din gât. 

 Angelica;  In bucătărie angelica de grădină, se consumă integral, mugurii cruzi şi tocaţi se consumă la salate, peşte şi desert, aromatizându-le. 

   Frunzele mature se adaugă la ciorbe, supe, în cantitate mică. Tijele tinere, confiate în zahăr, parfumează şi decorează patiseriile. Florile aromatizează băuturile, gin, vertmult, dulciurile. Fructele foarte picante sunt utilizate drept condiment. In medicină, infuzia din rădăcină calmează isteria, nevralgiia, durerile reumatice, stimulează pofta de mâncare, reduce fatulenţa, stimulează digestia, uşurează durerile de stomac, vindecă gripele, răcelile, bronşitele cronice şi anemia. Ceaiul din frunze uscate sau proaspete combate balonările şi erupţiile cutanate. Uleiul şi spirtul de angelică, preparat din ulei de angelică, camfor, alcool, se folosesc ca frecţii pentru durerile reumatice.

 Avocado; bogat în vitamina E şi C, potasiu şi fibre, acid folic care exclude riscul dezvoltării unor anomalii genetice la copil în cazul femeilor gravide, apără ficatul de acţiunea toxinelor dăunătoare, conţinând substanţe care apără ficatul de hepatită. Conţin multe calorii, depăşind carnea şi ouăle, pentru absenţa grăsimilor nesaturate scade nivelul colesterolului ( o ½ de fruct/zi), scade tensiunea arterială, nu este interzis în diabet. În cazul gastritei acide scăzute şi anemiilor este recomandat. Este folosit în stimularea intestinului. Măştile cu Avocado sunt indicate pentru tenul uscat. În psoriazis pentru calmarea mâncărimilor se consumă în fiecare zi o ½ de fruct, pe lângă medicamentele prescrise. Coaja, frunzele şi ramurile se folosesc împotriva viermilor intestinali. 

  Cătina; planta capabilă să trăiască în sihăstrie, pe povârnişurile sărace de piatră, rabdă foamea, setea, căldura din şesurile Europei şi frigul din Himalaya şi Alpi, fiind una din cele mai adaptabile plante de pe Terra. Se poate găsi la 2000 m. altitudine în Alpi, dar şi la 5000 m. în Himalaya. Fructele sale portocalii se coc la începutul toamnei şi rezistă pe ramuri până primăvara. Fructele se pot culege şi iarna pe îngheţ, conţin maximum de vitamină C. De regulă se recoltează ramura cu fructe cu tot, arbuştii supuşi acestui tratament, primăvara vor scoate mai multe ramuri noi. Fructele proaspete sunt desprinse de pe ramuri cu ajutorul unei furculiţe. Uscarea fructelor se face pe ramuri, la temperaturi mari de 40 - 50 grade (în caz contrar fermentează şi le scade puterea terapeutică), până ce fructul capătă consistenţa şi aspectul unei stafide. 

 Pulberea de cătină; fructe uscate, măcinate cu râşniţa. Se ia 1 linguriţă de pulbere 3 - 4 ori/zi, pe stomacul gol, se ţine sub limbă câteva min., apoi se înghite cu apă. Suc proaspăt; zdrobirea se face într-un vas de porţelan, cu o lingură de lemn, se formează o pastă, care va fi consumată imediat, pentru a nu se oxida. 

 Sucul de cătină nu se consumă singur ci în combinaţie cu suc de morcov, ½ pahar amestecat cu 4 - 5 linguri de suc de cătină, pe stomacul gol, de 2 - 3 ori/zi. Sirop de cătină; suc proaspăt de cătină, 1 parte se amestecă cu 2 părţi de miere, se omogenizează, până se formează o pastă, se păstrează în borcane bine închise în loc întunecat şi răcoros. Se iau 4 - 6 linguriţe/zi. 

 Ceaiul de cătină; extractele în apă obţinute din cătină, nu sunt eficiente, deoarece vitaminele A, E, F, se pierd. Este bine de înlocuit ceaiul cu pulberea, sucul sau siropul de cătină. 

 Uleiul de cătină; fructele de cătină mai ales coaja, conţin 2 - 8% ulei gras, cu proprietăţi terapeutice puternice, care nu se poate obţine casnic, ci cu ajutorul unor instalaţii speciale. Acest ulei conţine vitaminele A şi E, asimilate uşor de organism, cu efect regenerator. Adulţii pot lua 20 pic. de 3 ori/zi, copiii peste un an 5 pic. de 3 ori/zi Uleiul de cătină este un elixir pentru ochi, mărind acuitatea vizuală, combate oboseala oculară, încetineşte evoluţia bolilor, datorită vitaminei A. Fiind bogat în vitamina E, vitamina tinereţii şi fertilităţii, tratamente de 2 - 3 luni ajută activităţii glandelor sexuale. Regenerează ţesuturile după arsuri, răni, operaţii, după o cură de 1 lună, micşorând timpul de vindecare. 

 Ceai de fortificare; 250g măceşe uscate cu 1 litru de apă clocotită se pun la macerat 12 ore, se filtrează se amestecă cu 500g miere, se fierbe .Siropul se consumă cu apă minerală 

 Ceapă verde sau uscată; reduce incidenţa cancerului, ovarian mamar, genital la bărbaţi, renal şi tiroidian. Ajută la echilibrarea hormonală. Este prin excelenţă un bun diuretic, elimină ureea şi sodiul în exces. Şi în tratamente externe favorizează eliminarea apei. Cu o jumătate de ceapă proaspătă se freacă în zona rinichiului, ori în partea de jos a abdomenului, în dreptul vezicii urinare, pentru a constata o creştere de 25% a debitului urinar. Aceleaşi masaje au efect bun şi în caz de sciatică.

 Cura de tinctură de ceapă (vezi colica renală), este benefică şi pentru gută, edeme, retenţie de urină, reumatism, albuninurie. Elimină toxinele din organism, prin transpiraţii abundente. Consumată sub formă de tinctură nu mai miroase. 

 Cireşe şi vişine; protejează rinichii, căile urinare şi intestinul, prin capacitatea lor de dezintoxicare. Sunt recomandate cure de 7-10 zile, în care se consumă 1/2Kg./zi.   

 Coacăz negru; pe lingă hipotensor este antiaterosclerotic si diuretic, putînd elimina din organism acidul uric în exces prezent în sânge Coral D; sursă naturală de calciu de origine biologică şi a 73 minerale asociate cu magneziu şi vitamina D, pentru deficit de calciu şi magneziu.

 Lămâia; sucul stimulează pofta de mâncare. 2 linguriţe de suc, neândulcit cu 1 pahar de apă, se bea înainte de masă cu ½ de oră, ajută la stimularea fluxului de salivă şi a sucurilor gastrice.

 Măcriş; frunzele lui stimulează digestia, efect detoxifiant,neutralizează otrăvurile preluate din mediul înconjurător, pareze ale nervilor periferici, adjuvant în hemiplegie (1/2 pahar de suc dimineaţa şi seara, timp de 2 săptămâni cu una de pauză). Raţia maximă zilnică pentru un adult este de 70-100 g., peste această doză apar fenomene de demineralizare, tlburări digestive, ameţeli, tulburări nervoase. Mặrarul; folosit ca adaus la mâncare, dar şi ca medicament, fiind menţionat într-un papirus egiptean vechi de 4000 de ani. Este intens folosit de medicina tibetanặ şi indianặ, unde este administrat ca tonic digestiv, antiinfecşios şi antiinflamator. In antichitate era preţuit de romani, fiind un remediu contra tulburặrilor digestivặ şi a durerilor de cap ce apặreau dupặ petrecerile îmbelţugate. Sucul proaspặt se dặdea pentru bolile de inimặ, contra tusei. 

 Mărul lupului, unguent; 6 linguri tinctură se lasă pe o farfurie până se evaporă alcoolul şi rămâne o pastă groasă, care se amestecă cu ¼ dintr-un pachet de unt uşor înmuiat lângă foc, cu o lingură de lemn se omogenizează, se păstrează la frigider Mărul lupului, este o plantă toxică. Administrată intern fără avizul medicului, utilizată extern nu prezintă pericol cu condiţia să fim atenţi la manipulare şi depozitare .

 Măr, struguri, afine; conţin polifenol (antioxidant) care ucide viruşii. Morcov; sucul conţine beta-caroten, potasiu şi substanţe anticanceroase, fiind cel mai important furnizor de vitamina A, conţine fier, în combaterea anemiei şi a tulburărilor de creştere, pentru intestine acţionează ca un regulator şi cicatrizant gastric, în tinereşte celulele şi stimulează funcţiile hepatice. Se consumă crud ras sau suc.  

 Păducel; frunzele şi florile sale culese primăvara au efecte tonice cardiacice puternice, dilată arterele inimii, reglează tensiunea arterială, calmează psihicul. Florile si frunzele se culeg, se usucă, se macină cu râşniţa electrica, se administrează 1 linguriţă de pulbere pe stomacul gol, de 3 ori/zi. Durata tratamentului este de 1 lună, pentru prevenirea bolilor de inima şi de 3 luni pentru bolnavii cardiovasculari cronici. Cura are efecte bune în tratarea ischemiei cardiace, a ischemiei dureroase (anghina pectorală), sclerozei coronariene, arteriosclerozei. De asemenea pentru aritmii cardiace, hipertensiune sau tensiune oscilantă. Pentru cardiopatiile de origine diabetică se face un amestec de pulbere de păducel, anghinare, afin, în parţi egale, se ia 1 linguriţă rasă de 4 ori/zi, la orele 8, 12, 18, 22. 

 Pătrunjel; conţine mai multa vitaminặ C decât lặmâia, vitamina K, beta – caroten, magneziu ţi calciu. In antichitate, la început de varặ se mesteca pặtrunjel verde pentru a feri de insolaţie, infecţii digestive şi dureri de cap. 

Cercetặrile moderne aratặ o puternicặ acţiune la nivelul ficatului şi a splinei, precum şi asupra sistemului endocrin şi digestiv. Consumat crud, protejează plămânii şi căile respiratorii, ficatul, intestinul, rinichiul. Ameliorarea tumorilor cerebrale, reduce efectul nociv al alcoolului. 

 Pătlagina; rol hipotensor, este bună în ateroscleroză şi hipercolesterolemie, fiind un „detergent” al sistemului circulator. 

Păpădia; atât frunzele şi rădăcina, sunt un excelent tonic circulator, cu acţiune în ateroscleroză. Plantele amare; sunt considerate adevărate catalizatori ai organismului. De obicei se suprapune cura cu plante depurative, cu cele amare, pentru ca dezintoxicarea să fie mai puternică. Apoi plantele amare se pot lua şi în afara tratamentului de dezintoxicare, mai ales când există probleme cu ficatul, bila constipaţia. 

 Pelin; indicat în cura de purificare mai ales la persoanele cu trai sedentar. Se administrează sub formă de tinctură, se iau 3 linguriţe /zi diluate în puţină apă, de regulă câte 1 linguriţă înainte de masă, cura durează 2 săptămâni, urmată de o pauză de 10 zile, după care se poate relua tratamentul. Se respectă timpul de pauză.

 Rostopasca; toxică, dar cu efecte asupra ficatului şi bilei foarte puternice, fiind drenor şi regenerator. Se ia sub formă de pulbere, 1 vârf de cuţit de 3 ori/zi., pe stomacul gol. Bitter suedez; o ½ lingură - 1 lingură înainte de fiecare masă, puse în apă sau ceai. De regulă depurativele se iau primele, cu ½ oră înainte de masă, în timp de plantele amare se iau cu 10 min. Efectul plantelor amare sa fie complet ele se mai iau încă o săptămână după ce s-a terminat tratamentul cu plantele depurative. Plantele amare contribuie la stimularea şi reglarea imunităţii. Pelinul remediu pentru compensarea efectelor sedentarismului şi atoniei digestive. Rostopasca recomandată în dischinezie biliară, hepatită. Bitter suedez spectru mult mai larg, datorită compoziţiei sale, stimulează digestia, recomandat pentru gastrită hipoacidă, indigestie. Plantele amare nu pot fi folosite de persoanele slăbite, surmenate fizic sau psihic. Pelinul nu va fi folosit de gravide, de cele care suferă de gastrită. 

 Trei fraţi pătraţi; pentru persoanele sensibile la bolile sezonului rece, mai ales la guturai şi bronşită, astmă, reumatism.. Se prepară un ceai din 2 - 3 linguri de plantă mărunţită intr-o jumătate de litru de apă plată. Planta se lasă la macerat la temperatura camerei, de seara până dimineaţa, când se filtrează. Maceratul se lasă, iar planta rămasă se opăreşte timp de ½ oră cu ½ litru de apă clocotită, apoi se filtrează şi se lasă la rece. Se combină maceratul cu extractul, iar preparatul va fi băut pe parcursul unei zile. 

 Boabele de ienupăr; eficient pentru persoanele care acumulează foarte multă apă în ţesuturi, care au probleme cu rinichii şi căile urinare. Se ia sub formă de tinctură, 1 linguriţă diluată în ½ pahar de apă, de 3 ori /zi. Într-un borcan cu apă 15 linguriţe de boabe de ienupăr măcinate cu râşniţa de cafea, după care se adaugă un pahar de alcool alimentar de 70, se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat timp de 10 zile, se filtrează. 

 Fructele de soc; cele mai puternice depurative. Se foloseşte tinctura obţinută din fructe proaspete. Tinctura deblochează tranzitul intestinal, fiind de un ajutor pe termen lung persoanelor constipate sau cu o eliminare leneşă. Mobilizează toxinele din organism şi intensifică eliminarea lichidelor din corp prin diureză şi transpiraţie. Cel mai spectaculos efect al acestui remediu este reglarea rapidă a greutăţii corporale. Mai ales în sezonul rece, când kilogramele se depun cu uşurinţă. Se administrează 1 - 2 linguri de tinctură pe zi, dimineaţa pe nemâncate. Pentru persoanele obeze se recomandă o schemă; în prima zi se ia 1 linguriţă la ora 18; a 2-a zi se iau 2 linguriţe la aceeaşi oră ş,a.m.d., până în ziua a 7-a, când se ajunge la 7 linguriţe luate toate o dată. Se menţine această doză 30 zile. Dozele progresive se iau pentru a nu crea un şoc tranzitului intestinal, care va fi foarte accelerat, la fel ca şi diureza. O cură este determinată de gravitatea problemelor. Pentru oi persoană cu o viaţă echilibrată 2 săptămâni. Persoanele foarte sensibile la răceli 1 lună. Această cură ne face să ne simţim mai uşori, proaspeţi, capacitate de muncă sporită, somn odihnitor, o piele mai curată, mai strălucitoare, o rezistenţă fizică şi psihică mai bună. Cura cu trei fraţi pătaţi, ajută la eliminarea bolilor respiratorii cronice (bronşita şi astmul) şi bolilor alergice. Cura cu tinctură de ienupăr, măreşte imunitatea la nivelul rinichilor şi a vezicii, ceea ce duce la vindecarea cistitelor, nefritelor. Cura cu tinctură de fructe de soc, elimină constipaţia şi ajută la scăderea în greutate. 

 Porumb; în obezitate, mămăliga conferă senzaţia de saţietate, în hipotiroidă, sunt reduse efectele ca îngrăşarea, somnolenţa, lipsa de tonus fizic şi mintal. Măreşte secreţia biliară şi grăbeşte golirea ei, gastrita şi ulcerul sunt ameliorate de mămăliga caldă, având efect de reducere a acidităţii.. Consumată frecvent ameliorează diabetul, litiaza renală şi hepatita 

Roiniţa; ulei eteric cu un miros puternic de lămâie (i se mai spune lămâiţă) şi multă vitamină C. Se foloseşte ca antispasmodic, calmant, scăderea tensiunii, în migrene, insomnie, isterie, nevralgii, respiraţie greoaie, astmă, afecţiuni ale pielii, arterosclerozei. Decoctul şi infuzia în cazul durerilor menstruale. 

 Sfeclă; sursă de magneziu, beta-caroten, vitamina C şi E, potasiu şi acid folic. 

 Traista ciobanului; reglează tensiunea arterială. 

 Ţelină; substanţe anti-cancerigene, bogat în potasiu, sodiu, ajută la scăderea tensiunii, înlocuieşte pierderea de minerale şi lichide consumate în procesului de transpiraţie, disfuncţie sexuală. Se consumặ sub formặ de salatặ. 

 Usturoi verde; anticanceros datorită substanţelor oxidante şi imuno- stimulatoare, reduce incidenţa cancerului pulmonar, esofagian (înlătură o parte din efectele negative ale fumatului),genital, intestinal şi pancreatic. 

 Usturoi; acţionează ca un antibiotic natural, subţiază sângele, reduce colesterolul. 

 Valeriana; recomandata pentru cei care sufera de boli de inima ce apar pe fondul stressului psihic, a epuizarii, insomniiei, pe fond emotional, furie, nervozitate, iritabilitate, anxietate, pentru femeile ajunse in pragul menopauzei.  

Varza; calităţi curative în tratarea ulcerului, dar trebuie combinat cu tratament medicamentos adecvat. 

Vâsc; actiune remarcabila in hipertensiunea arteriala, ateroscleroza si tulburari circulatorii.

 Zahặr invertit; 1 kg. zahặr alb, 450 ml. apặ, 1 linguriţặ acid citric, saqu tartric (sare de lặmâie). Aceste ingredinte se pun la foc domol ( nu direct) într-o oalặ emailatặ fặrặ pete de ruginặ, timp de 10 min. Se amestecặ cu o lingurặ de lemn şi se strînge spuna. In felul acesta se obţine un amestec de 2 monozaharide (glucozặ şi fructozặ), cu o putere dublặ de îndulcire. Sporeşte capacitatea de asimilare a calciului îm intestin, combate şi vindecặ rahitismul, provine formarea calculilor renali, dizolvặ uraţii, nu este cancerigen ca zahặrul alb.